|
Lege nr. 307 din 28/06/2004
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 578 din 30/06/2004
privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă,
precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă
Art. 1. - Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită, pe
teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoanele fizice
posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical
şi, respectiv, posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de
moaşă. Acestea pot fi:
a) cetăţeni ai statului român;
b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al
unuia dintre statele prevăzute la lit. b), care desfăşoară legal activităţi
salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României, indiferent de cetăţenia lor;
d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor
Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. b).
Art. 2. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au
următorul înţeles:
a) expresia cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat
aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează,
prin asimilare, şi persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 1 lit. c)
şi d);
b) în mod exclusiv, prin expresia stat membru de origine sau de provenienţă şi,
după caz, stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene, un
stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană;
c) expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist şi
asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi prevăzute de normele
privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a
acestora. Termenul de moaşă desemnează persoana care deţine un titlu oficial de
calificare în profesia de moaşă, prevăzut în anexa nr. 2, şi acordă îngrijirile
de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. 6;
d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg
diplomele prevăzute în anexa nr. 1, iar prin titlu oficial de calificare în
profesia de moaşă se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. 2.
Art. 3. - (1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical
şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă obţinute în afara
României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând
Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivalează
potrivit legii.
(2) Excepţie de la prevederile alin. (1) fac titlurile oficiale de calificare în
profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în
profesia de moaşă, care au fost recunoscute de unul din aceste state.
Art. 4. - (1) Activităţile specifice profesiei de asistent medical se exercită
în România cu titlurile profesionale, prevăzute în anexa nr. 1 lit. C,
corespunzător calificării profesionale însuşite.
(2) Activităţile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătăţii
materne şi a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de
moaşă, prevăzut în anexa nr. 2 lit. B.
(3) Prevederile alin. (1)- (2) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, care deţin un titlu oficial de calificare în profesia
de asistent medical, respectiv în profesia de moaşă, şi care exercită profesia
în România.
Art. 5. - Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical
generalist sunt:
a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea
îngrijirilor generale de sănătate, de natură preventivă, curativă şi de
recuperare, conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii, în
colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România;
b) administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;
c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii, elaborarea de programe şi desfăşurarea
de activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru
protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc;
d) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori, la
pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul
programelor de formare continuă;
e) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, în domeniul îngrijirilor
generale de sănătate, de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi;
f) pregătirea personalului sanitar auxiliar;
g) participarea la protejarea mediului ambiant;
h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică
desfăşurată.
Art. 6. - Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt:
a) constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare, în vederea
monitorizării evoluţiei sarcinii normale;
b) prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare, în vederea diagnosticării
timpurii a sarcinii cu risc;
c) asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere, desfăşurarea
activităţilor de educaţie pentru sănătate, iniţierea şi desfăşurarea programelor
de pregătire a viitorilor părinţi;
d) acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie;
e) administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;
f) îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi
urmărirea stării intrauterine a fătului, prin mijloace clinice şi tehnice
adecvate;
g) asistarea naşterii normale, la domiciliu sau în unităţi sanitare, dacă este
vorba de prezentaţie craniană, efectuând, la nevoie, epiziotomia, iar în caz de
urgenţă, asistarea naşterii în prezentaţie pelviană;
h) identificarea, la mamă şi la copil, a semnelor care anunţă anomalii şi care
necesită intervenţia medicului, pe care îl asistă în aceste situaţii;
i) adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun, în absenţa medicului, pentru
extracţia manuală a placentei, urmată, eventual, de control uterin manual;
j) examinarea nou-născutului, pe care îl preia în îngrijire, iniţierea măsurilor
care se impun în caz de nevoie şi practică, dacă este necesar, reanimarea
imediată;
k) preluarea în îngrijire a parturientei, monitorizarea acesteia în perioada
postnatală şi acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la
îngrijirea nou-născutului, pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai
bune condiţii;
l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăşurată;
m) asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială;
n) participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor, precum şi la
pregătirea personalului sanitar auxiliar;
o) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, de către moaşele
licenţiate.
Art. 7. - (1) Activităţile prevăzute la art. 5 şi 6 se exercită cu asumarea
responsabilităţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind
planificarea, organizarea, evaluarea şi furnizarea serviciilor, în calitate de
salariat şi/sau de liber profesionist.
(2) Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte
specialităţi se exercită cu responsabilitate, în ceea ce priveşte totalitatea
actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialităţii, furnizate în calitate de
salariat şi/sau de liber profesionist.
Art. 8. - Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a
profesiei de moaşă se realizează de Ministerul Sănătăţii şi de Ordinul
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, denumite în continuare autorităţi
competente române.
Art. 9. - Profesia de asistent medical şi, respectiv, profesia de moaşă se pot
exercita de către persoanele prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele
condiţii:
a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical,
prevăzut în anexa nr. 1, pentru profesia de asistent medical, respectiv sunt
posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşă, prevăzut în anexa nr.
2, pentru profesia de moaşă;
b) sunt apte, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei;
c) sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii;
d) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei
infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea
profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea.
Art. 10. - (1) Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical şi
autorizarea exercitării profesiei de moaşă pe teritoriul României se fac conform
reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor
medicali şi moaşelor, elaborate de Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu
Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
(2) Autorizaţia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătăţii, pe
baza următoarelor acte:
a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi,
respectiv, titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă, prevăzute de
prezenta lege;
b) certificatul de cazier judiciar;
c) certificatul de sănătate fizică şi psihică;
d) avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
(3) Asistenţii medicali generalişti, precum şi moaşele cetăţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European
sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, exercită profesia pe baza
documentelor emise de autorităţile competente române, conform art. 30.
(4) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României, asistenţii
medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetăţeni ai unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, sunt exceptaţi de
la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberă practică a profesiei.
Accesul la activităţile de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă,
pe durata prestării serviciilor, se face conform prevederilor art. 34.
Art. 11. - (1) Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfăşoară activitatea conform
pregătirii profesionale, în sistem public şi/sau în sectorul privat, precum şi
în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate.
(2) Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în cadrul
echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate. Asistentul
medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi
participă la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia.
(3) Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 1
şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau
asociaţi ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate.
Art. 12. - (1) În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa nu sunt
funcţionari publici.
(2) Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiată pot fi cadre didactice
universitare în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi
medicali sau moaşe, precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare.
Art. 13. - (1) Angajarea şi promovarea profesională sau administrativă a
asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se
realizează în condiţiile legii.
(2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională, protecţia
asistentului medical şi a moaşei se face de către angajator, prin societăţile de
asigurări. În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru
îngrijiri de sănătate, asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să încheie o
asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.
Art. 14. - (1) În cazul în care un asistent medical sau o moaşă îşi întrerupe
activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani, Ordinul Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesională a acestora,
în vederea reluării activităţii.
(2) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a
nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Consiliul
naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
(3) Prevederile alin. (1) se aplică şi asistenţilor medicali şi moaşelor
cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi pe
teritoriul României.
Art. 15. - Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, prin
preşedintele filialei respective, este în drept să sesizeze, după caz, organele
judiciare sau autorităţile competente, pentru urmărirea şi trimiterea în
judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept
titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşă ori care practică profesia
în mod nelegal.
Art. 16. - În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa trebuie să
respecte demnitatea fiinţei umane.
Art. 17. - Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul
profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Art. 18. - Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare
a primului ajutor, indiferent de persoană, loc sau situaţie.
SECŢIUNEA a 2-a
Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşă
Art. 19. - (1) Pregătirea asistenţilor medicali generalişti, a moaşelor şi
asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme
de învăţământ:
a) învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată;
b) învăţământ sanitar postliceal, cu o durată de 3 ani.
(2) Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu
studii postliceale sau asistent medical generalist. Absolventul colegiului
medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau
asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată. Absolventul
învăţământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical
generalist cu studii superioare de lungă durată şi, respectiv moaşă, în
conformitate cu anexele nr. 1 şi 2.
(3) Certificatul de asistent medical, diploma de asistent medical, respectiv
diploma de licenţă vor menţiona competenţa profesională dobândită.
(4) Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentru formele de
învăţământ prevăzute la alin. (1) sunt diferenţiate.
Art. 20. - (1) În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de
liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat.
(2) Asistenţii medicali şi moaşele, absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale
cu diplomă de bacalaureat, pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic
uman şi facultăţi de asistenţi medicali, respectiv în facultăţi de moaşe, în
condiţiile legii, cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în
învăţământul medical preuniversitar, în condiţiile stabilite de senatele
universitare, conform reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară.
Art. 21. - Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o durată de 4 ani, care
promovează examenul de licenţă, primesc diplomă de licenţă şi pot urma studii
postuniversitare.
Art. 22. - Specializările şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile
postliceale sanitare de stat, colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic
uman, pentru facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultăţile
de moaşe se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de
profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învăţământ superior.
Art. 23. - Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman, facultăţile
de asistenţi medicali generalişti şi facultăţile de moaşe funcţionează în
componenţa actualelor universităţi de medicină şi farmacie acreditate şi în
structura instituţiilor de învăţământ superior, acreditate conform legii.
Art. 24. - Pregătirea practică a cursanţilor din şcolile postliceale de profil,
a studenţilor din colegiile universitare medicale, facultăţile de asistenţi
medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe se desfăşoară în unităţi sanitare
stabilite de către Ministerul Sănătăţii, atât pentru învăţământul public, cât şi
pentru cel privat.
Art. 25. - Formarea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în
instituţii abilitate de către Ministerul Sănătăţii, conform legii.
Art. 26. - Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Ministerul
Sănătăţii, este autorizat ca, în funcţie de dinamica sectorului sanitar, să
stabilească noi specialităţi pentru pregătirea asistenţilor medicali.
Art. 27. - Şcolile sanitare postliceale, publice sau private, respectiv
colegiile universitare medicale, precum şi facultăţile de asistenţi medicali
licenţiaţi şi facultăţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare,
autorizare şi acreditare, potrivit legii.
CAPITOLUL II
Dispoziţii privind exercitarea, pe teritoriul României, a profesiei de
asistent medical generalist şi a profesiei de moaşă de către
asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru
al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic
European sau ai Confederaţiei Elveţiene
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire
Art. 28. - La intrarea în profesie, asistenţii medicali generalişti şi moaşele,
cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta
autorităţilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul
membru de origine sau de provenienţă ori, în lipsa acestuia, un document
echivalent emis de acel stat.
Art. 29. - (1) Pentru accesul la una dintre activităţile profesionale sau pentru
exercitarea acesteia, asistenţii medicali generalişti şi moaşele, cetăţeni ai
unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic
European sau ai Confederaţiei Elveţiene, vor prezenta autorităţilor competente
române certificatul de sănătate fizică şi psihică, eliberat de statul membru de
origine sau de provenienţă.
(2) În situaţia în care, pentru accesul şi exercitarea activităţii prevăzute la
alin. (1), statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de
cerinţă şi, în consecinţă, nu emite cetăţenilor săi un astfel de document,
autorităţile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent
certificatului de sănătate.
Art. 30. - (1) Solicitările asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor
cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul
în România, la una dintre activităţile profesionale, se soluţionează de către
Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor
din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către
persoana interesată.
(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) va cuprinde:
a) documentul de identitate;
b) titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau,
respectiv, titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut în România,
titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau,
respectiv, titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut sau, după
caz, recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, respectiv atestatul
de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cazul titlurilor de
calificare oficială în profesia de asistent medical generalist şi, respectiv, în
profesia de moaşă, obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de
unul dintre statele membre enumerate;
c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia, emis de statul
membru de origine sau de provenienţă;
d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de
provenienţă, în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar, în
lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv.
(3) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la
instanţa de contencios administrativ.
(4) În situaţia prevăzută la art. 31, cererea de reexaminare suspendă termenul
legal de soluţionare. Autorităţile competente române vor continua procedura
prevăzută la alin. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru
consultat sau după expirarea termenului de 3 luni, prevăzut de normele Uniunii
Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în
aceste situaţii.
Art. 31. - (1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţă de fapte
grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii
profesionale sau asupra exercitării profesiei de asistent medical generalist sau
a profesiei de moaşă în România, comise de asistenţii medicali generalişti sau
moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat
aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, anterior
stabilirii în România şi în afara teritoriului său, acestea informează statul
membru de origine sau de provenienţă al celor în cauză.
(2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazdă informaţiile
solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natură profesională sau
administrativă, precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul
profesiilor de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, aplicate
asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor, pe durata exercitării profesiei
în România.
(3) Autorităţile competente române analizează informaţiile transmise de statul
membru gazdă cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii
medicali generalişti şi moaşele cetăţeni români sau care provin din România,
anterior stabilirii în statul membru gazdă şi în afara teritoriului său, fapte
care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra
exercitării profesiei în acel stat.
(4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii
investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate
şi comunică statului membru gazdă, în termen de 3 luni de la primirea
solicitării acestuia, consecinţele care rezultă cu privire la atestatele şi
documentele pe care le-au emis în cazurile respective.
(5) Autorităţile competente române asigură confidenţialitatea informaţiilor
transmise.
Art. 32. - Documentele prevăzute la art. 28, 29 şi 31 sunt valabile 3 luni de la
data emiterii.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor
Art. 33. - (1) În vederea prestării temporare de servicii în România, atunci
când solicită accesul la una dintre activităţile profesionale, asistenţii
medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene,
ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei
Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, sunt înregistraţi, la cerere,
după o procedură simplificată, în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
România pe durata prestării temporare de servicii, în vederea aplicării
prevederilor art. 37.
(2) Exercitarea activităţilor de asistent medical generalist şi, respectiv, de
moaşă, în aceste situaţii, se face cu respectarea drepturilor şi îndeplinirea
obligaţiilor prevăzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti şi,
respectiv, pentru moaşele cetăţeni români.
(3) Atunci când, pe durata prestării temporare de servicii în România,
persoanele prevăzute la alin. (1) încalcă dispoziţiile profesionale cu caracter
disciplinar sau administrativ prevăzute de lege, autorităţile competente române
informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliţi.
Art. 34. - (1) Prestarea temporară de servicii pe teritoriul României de către
asistenţii medicali generalişti şi de către moaşele, cetăţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European
sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, se face pe
baza următoarelor documente:
a) declaraţia prealabilă adresată autorităţilor competente române de către
solicitant, declaraţie în care se precizează durata de prestare a activităţii
profesionale, natura şi locul de desfăşurare a acesteia. În cazuri urgente,
declaraţia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării
activităţii cu caracter urgent;
b) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru în care este
stabilit solicitantul atestă că acesta exercită legal activităţile respective pe
teritoriul acelui stat;
c) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru de origine sau
de provenienţă atestă că solicitantul este posesor al unui titlu de calificare
oficială de asistent medical generalist, respectiv de moaşă, prevăzut de normele
Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauză.
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data
emiterii lor.
Art. 35. - (1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează
deplasarea prestatorului în România, asistenţii medicali generalişti şi,
respectiv, moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui
stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene,
stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la procedura de
acreditare prevăzută de legislaţia asigurărilor sociale de sănătate.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a informa în prealabil
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le
presteze pe teritoriul României, iar, în caz de urgenţă, în termen de maximum 7
zile de la prestarea acestora.
Art. 36. - Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, autorităţile
competente române vor retrage, după caz, temporar sau definitiv, dovezile
prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. b) eliberate asistenţilor medicali
generalişti şi, respectiv, moaşelor cetăţeni români, precum şi asistenţilor
medicali generalişti şi, respectiv, moaşelor care întrunesc condiţiile prevăzute
la art. 1 lit. b)-d), stabiliţi în România, în cazul în care acestora li se
aplică sancţiunile prevăzute de lege, cu ridicarea dreptului de liberă practică
a profesiei.
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire
şi libera prestare de servicii
Art. 37. - Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European
sau ai Confederaţiei Elveţiene care, în timpul exercitării profesiunii în
România, încalcă legile şi regulamentele profesiei, răspund potrivit legii.
Art. 38. - (1) Asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetăţeni
ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care exercită profesia în
România, au dreptul de a ataşa la titlul profesional corespunzător prevăzut la
art. 4 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de
provenienţă, în limba statului emitent şi, eventual, abrevierea acestui titlu,
în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. Titlul legal de formare
va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent.
(2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire
complementară, neînsuşită de beneficiar, acesta va utiliza, în exerciţiul
profesiei, forma corespunzătoare a titlului, indicată de autorităţile competente
române.
Art. 39. - (1) Asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetăţeni
ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care sunt stabiliţi şi
exercită profesia în România, au obligaţia de a se informa la autorităţile
competente române cu privire la legislaţia care reglementează sectorul de
sănătate, domeniul securităţii sociale, precum şi cu privire la Codul de etică
şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România.
(2) În vederea furnizării informaţiilor prevăzute la alin. (1), autorităţile
competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale
birouri de informare legislativă.
CAPITOLUL III
Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 40. - (1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se
organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a asistenţilor medicali
şi a moaşelor, neguvernamentală, de interes public, apolitică, nonprofit, având
ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de
asistent medical şi, respectiv, a profesiei de moaşă cu drept de liberă practică.
(2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are autonomie
instituţională.
(3) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are sediul central în
municipiul Bucureşti.
(4) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se
constituie din bunuri mobile şi imobile, dobândite în condiţiile legii.
Art. 41. - În cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se
înfiinţează Comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti, Comisia
de specialitate a moaşelor, comisii de specialitate pentru celelalte
specialităţi ale asistenţilor medicali, precum şi Comisia de disciplină.
SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
Art. 42. - (1) Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România sunt:
a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea normelor specifice şi a
reglementărilor privind profesiile de asistent medical şi de moaşă şi asigură
aplicarea lor;
b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele profesionale ale
membrilor săi, apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a
asistentului medical şi a moaşei în exercitarea profesiei;
c) supraveghează respectarea standardelor de calitate a activităţilor de
asistent medical şi, respectiv, de moaşă;
d) participă, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, la elaborarea criteriilor
şi standardelor de evaluare a calităţii îngrijirilor de sănătate şi asigură
aplicarea acestora;
e) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Codul de etică şi deontologie
al asistentului medical şi al moaşei din România, luând măsurile necesare pentru
respectarea unitară a acestora;
f) îi reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile
guvernamentale şi neguvernamentale, interne şi internaţionale;
g) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică,
deontologie profesională şi a cazurilor de malpraxis, în calitate de organ de
jurisdicţie profesională;
h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la înscrierea asistenţilor medicali şi a
moaşelor în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din
România şi la actualizarea permanentă a acestuia;
i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la organizarea şi desfăşurarea
concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe;
j) controlează şi supraveghează împreună cu Ministerul Sănătăţii modul de
exercitare a profesiei de asistent medical şi de moaşă, indiferent de forma şi
de unitatea sanitară în care se exercită;
k) eliberează avizul necesar dobândirii autorizaţiei de liberă practică în
profesia de asistent medical, respectiv în profesia de moaşă;
l) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor
de dotare a cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate;
m) reprezintă asistenţii medicali şi moaşele, care desfăşoară activităţi de
îngrijire în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, la elaborarea
contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a normelor de aplicare a acestuia;
n) stabileşte, în funcţie de gradul riscului profesional, valoarea riscului
asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistenţii medicali
şi pentru moaşe;
o) acţionează, alături de instituţiile abilitate centrale sau teritoriale ca, în
unităţile sanitare publice şi private, să fie asigurată calitatea îngrijirilor
de sănătate;
p) organizează puncte teritoriale de informare privind legislaţia sistemului de
sănătate;
q) poate formula acţiuni în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi,
prin structurile naţionale şi teritoriale;
r) elaborează ghiduri şi protocoale de practică, criteriile şi condiţiile
privind asigurarea calităţii îngrijirilor de sănătate pe care le propune spre
aprobare Ministerului Sănătăţii.
(2) În domeniul formării profesionale, Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor
din România are următoarele atribuţii:
a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării la
organizarea educaţiei continue, specializării şi creşterii gradului de
competenţă profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor;
b) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea metodologiei şi tematicilor
de concursuri şi examene pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe;
c) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizează
manifestări ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sănătate;
d) organizează centre de pregătire lingvistică, necesare pentru exercitarea
profesiei de către asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai statelor membre ai
Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene.
SECŢIUNEA a 3-a
Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
Art. 43. - (1) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România se dobândeşte la cerere.
(2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
România se pierde pe durata suspendării sau în caz de retragere a dreptului de
exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moaşă.
(3) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, care se eliberează la înscriere.
(4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România se va face numai pentru asistenţii medicali şi moaşele care
îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 10.
(5) Pot deveni, la cerere, membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor
din România şi asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România.
(6) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
România o pot păstra, la cerere, şi pensionarii asistenţi medicali şi, respectiv,
moaşe, care au practicat profesia.
SECŢIUNEA a 4-a
Drepturi şi obligaţii
Art. 44. - Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au
următoarele drepturi:
a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, în condiţiile prezentei legi;
b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a
Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi a filialelor acestuia;
c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistenţilor Medicali
şi Moaşelor din România, naţionale sau teritoriale, şi de a primi informaţiile
solicitate;
d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România şi de a fi informat despre desfăşurarea acestora;
e) de a participa la programe de perfecţionare pentru asistenţii medicali şi
pentru moaşe;
f) de a contesta sancţiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea
lor, conform prevederilor prezentei legi;
g) dreptul persoanelor care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial
sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
România de a-şi menţine locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile
respective;
h) de a li se acorda, de către Consiliul naţional, pentru merite deosebite,
recompense, diplome de onoare şi de excelenţă, la propunerea Biroului executiv
al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, precum şi calitatea
de membru de onoare;
i) de a beneficia de asistenţă medicală gratuită şi medicamente gratuite atât
personal, cât şi pentru membrii lor de familie.
Art. 45. - (1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
au următoarele obligaţii:
a) să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei;
b) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
privind exercitarea profesiilor de asistent medical şi de moaşă, precum şi
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România;
c) să respecte şi să aplice prevederile Codului de etică şi deontologie al
asistentului medical şi al moaşei din România, manifestând un comportament demn
în exercitarea profesiei;
d) să se abţină de la orice faptă menită a aduce prejudicii Ordinului
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sau prestigiului profesiei de
asistent medical şi profesiei de moaşă;
e) să participe la adunările generale ale filialelor din care fac parte;
f) să apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali şi
moaşelor;
g) să facă dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesională şi a celor
care reglementează organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali
şi Moaşelor din România;
h) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România,
Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România,
hotărârile organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România şi regulamentele profesiei; să rezolve sarcinile ce le-au
fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România;
i) să nu aducă prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor
din România şi să acţioneze pe toată durata exercitării profesiei în vederea
creşterii gradului de pregătire profesională.
(2) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională, asistenţii medicali
şi moaşele sunt obligaţi să efectueze cursuri de pregătire şi alte forme de
educaţie continuă creditate. La cumularea numărului de credite stabilit în acest
sens de către Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se iau în
calcul programele, precum şi celelalte forme de educaţie continuă avizate de
către acesta.
(3) Asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează, pe parcursul a 3 ani,
numărul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România li se poate suspenda dreptul de
liberă practică, până la realizarea numărului de credite respectiv.
SECŢIUNEA a 5-a
Organizarea la nivel teritorial şi naţional
A. Organizarea la nivel teritorial
Art. 46. - (1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este
organizat la nivel naţional şi judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi
funcţionează prin filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate
juridică şi beneficiază de autonomie organizatorică şi funcţională, în limitele
prevăzute de Statutul şi reglementările Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România.
(3) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţă a judeţului, respectiv
în municipiul Bucureşti, pentru filiala municipiului Bucureşti.
Art. 47. - Organele de conducere ale filialei judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, sunt:
a) adunarea generală a asistenţilor medicali şi moaşelor;
b) consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;
c) biroul consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;
d) preşedintele.
Art. 48. - (1) Adunarea generală este constituită din reprezentanţii tuturor
asistenţilor medicali şi moaşelor cu drept de liberă practică înscrişi în
filiala respectivă, conform normei de reprezentare de 1 la 50.
(2) Adunarea generală alege prin vot secret, cu majoritate simplă, membrii
consiliului judeţean, respectiv ai Consiliului municipiului Bucureşti, în
prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi.
Art. 49. - (1) Consiliile judeţene au un număr de membri proporţional cu numărul
asistenţilor medicali şi, respectiv, moaşelor, înscrişi în Ordinul Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România, după cum urmează:
a) până la 1.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi - 11 membri;
b) între 1.001-2.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi - 15 membri;
c) între 2.001-4.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi - 19 membri;
d) peste 4.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi - 21 membri.
(2) Consiliul municipiului Bucureşti este format din 25 de membri.
(3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numărul total al
reprezentanţilor în adunarea generală. În cazul în care la adunarea generală la
care au loc alegeri nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al
reprezentanţilor, în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare
generală pentru alegeri, al cărei rezultat va fi validat, indiferent de numărul
participanţilor.
(4) Consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, va alege dintre
membrii săi un birou format din: un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi un secretar.
B. Organizarea la nivel naţional
Art. 50. - (1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România la nivel naţional sunt:
a) Adunarea generală naţională;
b) Consiliul naţional;
c) Biroul executiv;
d) preşedintele.
(2) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
România îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Art. 51. - (1) Adunarea generală naţională este constituită din reprezentanţii
aleşi la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti, conform normei de un
reprezentant la 500 de membri.
(2) Adunarea generală naţională alege prin vot secret, cu majoritate simplă,
membrii Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
România, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi.
În cazul în care, la adunarea generală naţională la care au loc alegeri, nu este
prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor, în termen de două
săptămâni se va organiza o altă adunare generală naţională de alegeri, al cărei
rezultat va fi validat, indiferent de numărul participanţilor.
(3) Adunarea generală naţională adoptă, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul
total al reprezentanţilor aleşi, Codul de etică şi deontologie al asistentului
medical şi al moaşei din România, Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, precum şi Statutul
Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
Art. 52. - (1) Consiliul naţional este alcătuit din câte 2 reprezentanţi ai
fiecărui judeţ, respectiv 4 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti, şi câte un
reprezentant din ministerele cu reţea sanitară proprie, aleşi de către Adunarea
generală naţională.
(2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumătate plus unu din
numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritate simplă.
(3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare.
(4) În cadrul Consiliului naţional funcţionează Comisia naţională de
specialitate a asistenţilor medicali generalişti, Comisia naţională de
specialitate a moaşelor, comisii naţionale de specialitate pentru celelalte
specialităţi ale asistenţilor medicali, Comisia naţională de disciplină, precum
şi departamente şi compartimente de specialitate.
Art. 53. - Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este coordonat,
între sesiunile Consiliului naţional, de Biroul executiv.
Art. 54. - (1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România asigură activitatea permanentă a acestuia,
conform prezentei legi.
(2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcătuit din preşedinte, 3
vicepreşedinţi şi un secretar, aleşi prin vot secret de către membrii
Consiliului naţional.
Art. 55. - Persoanele care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau
naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
îşi menţin locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective.
Art. 56. - Organizarea alegerilor la nivel judeţean, respectiv al municipiului
Bucureşti, şi la nivel naţional se desfăşoară o dată la 4 ani, în baza
regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România şi aprobat de Consiliul naţional. Alegerile
organizate conform Legii nr. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de
asistent medical, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului
Asistenţilor Medicali din România, cu modificările şi completările ulterioare,
rămân valabile până la expirarea mandatului. După această dată Ordinul
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va organiza alegeri la nivel
naţional şi va funcţiona conform structurii prevăzute în prezenta lege.
Art. 57. - Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se
constituie din:
a) taxe de înscriere;
b) cotizaţii lunare;
c) donaţii, sponsorizări, potrivit legii;
d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestări ştiinţifice şi din
drepturi editoriale, în condiţiile legii;
e) alte surse, cu respectarea prevederilor legale.
SECŢIUNEA a 6-a
Răspunderea disciplinară
Art. 58. - (1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
care încalcă normele de exercitare a profesiei şi nu respectă Codul de etică şi
deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România răspund disciplinar,
în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplica una dintre următoarele
sancţiuni:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) suspendarea temporară a calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România;
d) retragerea calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor
din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii de anulare a autorizaţiei
de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv.
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se aplică de către
consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
(3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplică de către
Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România
numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puţin
5 membri, aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate.
Art. 59. - Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică în scris
persoanei în cauză, consiliului teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România, persoanei juridice consemnatare a contractului individual
de muncă şi, după caz, Ministerului Sănătăţii.
Art. 60. - (1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevăzute la art. 58 alin.
(1) lit. a) şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplină a Ordinului
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care a aplicat sancţiunea, în
termen de 30 de zile de la comunicare.
(2) Sancţiunile prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. c) şi d) pot fi contestate
la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea
asistentul medical sau moaşa sancţionată, în termen de 30 de zile de la
comunicarea sancţiunii.
Art. 61. - Răspunderea disciplinară a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali
şi Moaşelor din România, prevăzută la art. 58, nu exclude răspunderea civilă,
contravenţională şi penală.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 62. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordinul
Asistenţilor Medicali din România îşi schimbă denumirea în Ordinul Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România şi Registrul unic al asistenţilor medicali din
România îşi schimbă denumirea în Registrul unic naţional al asistenţilor
medicali şi moaşelor din România.
(2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România funcţionează în baza
prezentei legi şi în baza reglementărilor proprii, elaborate în conformitate cu
prevederile acesteia.
Art. 63. - (1) În vederea facilitării accesului la exerciţiul profesiei de
asistent medical generalist şi, respectiv, a profesiei de moaşă pe teritoriul
României, Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali
şi Moaşelor din România, recunoaşte calificările de asistent medical generalist
şi, respectiv, de moaşă, dobândite în conformitate cu normele Uniunii Europene,
într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, de cetăţenii acestor state, iar
încadrarea în muncă se face conform legii.
(2) Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de
asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, eliberate de un stat membru
al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de
Confederaţia Elveţiană, cetăţenilor acestora, se elaborează de către Ministerul
Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
România, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(3) Normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de
activitate pentru asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se
elaborează de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România, în termen de 180 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 64. - Calificările profesionale dobândite de asistenţii medicali cetăţeni
ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, în altă specialitate decât cea
de asistent medical generalist, se recunosc în scop profesional de către
Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Art. 65. - Practicarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă de
către persoanele care nu au această calitate constituie infracţiune şi se
pedepseşte conform Codului penal.
Art. 66. - Perfecţionarea asistenţilor medicali şi a moaşelor se poate face prin
specializări şi competenţe conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii,
în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
Art. 67. - În sensul prezentei legi, profesia de asistent medical de farmacie,
profesia de optician medical şi profesia de tehnician dentar se asimilează
profesiei de asistent medical.
Art. 68. - Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei
din România, precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România, care privesc organizarea şi funcţionarea
acestuia, se publică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 69. - (1) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
(2) Titlul profesional de asistent medical generalist şi titlul profesional de
moaşă se modifică numai prin lege.
(3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevăzute în anexa nr. 1
lit. C se modifică şi se completează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 70. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 461/2001
privind exercitarea profesiunii de asistent medical, înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 iulie 2001, cu modificările şi
completările ulterioare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin.
(2) şi cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din
Constituţia României, republicată
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
PREŞEDINTELE SENATULUI
VALER DORNEANU
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 28 iunie 2004.
Nr. 307.
ANEXA Nr. 1
A. Titluri oficiale de calificare de asistent medical
I. Titluri oficiale de calificare de asistent medical, dobândite în România
Asistent medical cu studii medii - diplomă de absolvire liceu sanitar cu durata
de 5 ani, eliberată de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei
Asistent medical cu studii postliceale:
a) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară sau diplomă de şcoală
tehnică sanitară eliberată de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţământului şi
Ştiinţei/Ministerul Educaţiei Naţionale;
b) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară, eliberat de Ministerul
Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
c) certificat de competenţe profesionale, eliberat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării/Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
d) atestat eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii.
Asistent medical cu studii superioare de scurtă durată - diplomă de absolvire
colegiu universitar de profil, eliberată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului
Asistent medical cu studii superioare de lungă durată - diplomă de licenţă,
eliberată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre
domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în
România, obţinute sau, după caz, recunoscute într-un stat membru al Uniunii
Europene, într-un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de
Confederaţia Elveţiană, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în cazul dovezilor de calificare dobândite
într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre
enumerate.
B. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist
I. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist, dobândite în
România
Asistent medical generalist:
a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist, asistent
medical medicină generală;
b) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent
medical medicină generală, asistent medical generalist, eliberată de Ministerul
Sănătăţii sau Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei;
c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea:
asistent medical generalist, asistent medical medicină generală, eliberat de
Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
d) certificat de competenţe profesionale, eliberat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării/Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
e) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. 1 şi certificat de confirmare ca
asistent medical generalist sau asistent medical medicină generală, eliberat de
Ministerul Sănătăţii.
Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată - diplomă de
absolvire colegiu universitar de profil, eliberată de Ministerul Educaţiei
Naţionale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei, Cercetării
şi Tineretului
Asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată - diplomă de
licenţă, eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului
II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare de asistent
medical responsabil de îngrijiri generale, eliberate sau, după caz, recunoscute
de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat membru aparţinând Spaţiului
Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau,
respectiv, atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului, în cazul dovezilor de calificare de asistent medical generalist,
dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre
statele membre menţionate.
C. Titluri profesionale de asistent medical
Asistent medical generalist
Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate
Asistent medical obstetrică-ginecologie
Asistent medical pediatrie
Asistent medical balneofizioterapie
Asistent medical igienă
Asistent medical igienă şi sănătate publică
Asistent medical laborator clinic
Asistent medical radiologie şi imagistică
Asistent medical farmacie
Asistent medico-social
Asistent medical de nutriţie şi dietetică
Asistent medical de ocrotire
Asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare
Asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale
Asistent de profilaxie stomatologică
Asistent igienist pentru cabinet stomatologic
Asistent pentru stomatologie asistenţă dentară.
ANEXA Nr. 2
A. Titluri oficiale de calificare în profesia de moaşă
I. Titluri oficiale de calificare de moaşă, obţinute în România
Moaşă:
a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical
obstetrică-ginecologie, eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi
Ministerul Sănătăţii;
b) diplomă de absolvire şcoală sanitară postliceală în specialitatea: asistent
medical obstetrică-ginecologie, eliberată de Ministerul Sănătăţii, Ministerul
Învăţământului şi Ştiinţei;
c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea:
asistent medical obstetrică-ginecologie, eliberat de Ministerul Educaţiei
Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
d) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. 1 lit. A, care atestă formarea în
alt domeniu de activitate al asistentului medical, şi certificat de confirmare
ca asistent medical, de obstetrică-ginecologie, eliberat de Ministerul Sănătăţii.
Moaşă cu studii superioare de lungă durată:
- diplomă de licenţă
II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare de moaşă,
eliberate sau, după caz, recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de
un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia
Elveţiană cetăţenilor acestora sau, respectiv, atestatul de echivalare emis de
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în cazul dovezilor de
calificare de moaşă într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul
dintre statele membre menţionate.
B. Titlul profesional: moaşă, asistent medical obstetrică-ginecologie.
|
|
